Domnul este Păstorul meu,
prin valea plângerii trec si eu,
mă urmăresc de aproape sorții...
prin valea umbrelor morții.


Sunt doar o oaie proastă și plină de scaieți
Tu mă conduci, și mă înveți,
la picioarele Tale cad, ca un om mort,
nevrednic Doamne, cum să mă port?

Domnul este Cel Bun, ce mă paște,
Doamne cine Te cunoaște?
stau și mă gândesc,
cât de mult Te iubesc?

Lumea e toată o lacrimă plină
stă și așteaptă, licărit de lumină...
râtăcește prin bezna amăgirii deșarte,
un orb care conduce pe un altul la moare.

și Tu ai fost aici și nu Te-au cunoscut
dar noi suntem turma Ta, gata de păscut.
obiceiuri și datini, adevărul răstoarnă,
Crăciunul vine încă o dată. E iarnă.


Oameni nepăsători în holdele coapte.
Isus e numai un prunc, și e noapte.
Deja de la iesle, arginții sunt gata promiși...
acum suntem noi ucenicii trimiși
în mijlocul lupilor;
suntem doar niște oi,
dar iată... El e cu noi
până la sfârșitul vremurilor